marți, 4 iunie 2013

Dangerous love

'Hey, honey!'
'Hey?! Who are you?'
'Don't you remember me?I was sure that you knew my name. How could it happen?'
'Remember? Who did I have to remember?'
'Let's give you a clue. My bed was your scene, where you performed like nobody else.'
'Aaaa. I think you're making a gret confusion.'
'Who is at phone, baby?'
'Nobody.' Then his face became red and hang up.
'You are lying to me... Your face is always red when you do this.'

She took her coat and went out letting the door wide open. This time she didn't yell at him as she had before.The tears were enough to show her dissapointment. He tried to ignore all these and went for a walk.

He was walking thinking about nothing.For him this situation couldn't  continue because it did't seem to be real.The quiet night, the wonderful old enormous  park, the  wind which stroked him, all these could be only a dream.But this dream finished and he woke up in the place where it began. He was sitting at the same table having a  glass of vodka in front of him . The music was loud and everyone was drunk except for him .

She appeared out of nowhere  and everyone turned to watch how she was walking with light on her gorgeous face. That dangerous beautiful persuasive girl came and sat down on his knee. She kissed him softly and with a wisper of love she convinced him to go to a her place.The darkness from there became a part of them, their passion making it almost  unendurable.  It hurt him, but he loved it. He was feeling that he was alive after a log time while his life had been a white sheet of paper.

'Don't call me anymore' he said after all these.
'I won't call you. I don't call anybody.'
'You said the same thing last time..' and he walked away with lust. His mind was telling to him to stay more  and his body was moving uncontrollably.

Afterwards, at home he found his baby crying and drinking from a big coffee cup . He lied to her again, pretending that he had searched for her in the whole town. She must have been too tired because she didn't see his bitten lip and she believed him.

However their lives went on in the same monotonous way. She had some emotional crisis, but these didn't change anything. He didn't think about his dangerous mistress for even a second. But the worse was to come. The phone rang. He picked it up an instantly his hands started to tremble. His baby saw it and ran out without a word, just a tear of her remained on his hand. The dream was about to begin, or better said the nightmare.

Three days had passed since his baby left away. The phone hadn't rung and he couldn't endure the deadly silence.Only one place could destory it, a noisy, smelly, full of people place.Even if he could lose his minds completely because of her , he went there. Her aura was soon felt and the lust became more powerful. He controled his feelings and after he kissed her, he went away forever telling her that he loved her.

marți, 7 mai 2013

Actrita


          Nu putea dormi. Era scarbita  de tot, pana si de ea insasi. Se saturase de toate si de tot. Linistea ce o avusese inainte o chinuia. Gandurile tulburi care navaleau acum peste ea nu o ajuta deloc. Vroia sa fuga in noapte singura, in pijamale. Vroia sa se lase mangaiata si alintata de un vant dulce si rece care sa o mai piste din cand in cand pentru a o trezi la realitate.
            Si-a dat seama ca nu se cunoaste, ca tot ce stia despre ea nu mai e valabil. Poate o persoana sa expire? Avea nevoie sa fie inconjurata de o singuratate usturatoare dar in acelasi timp sa cunoasca oameni noi. Sa cunoasca pe cineva inseamna autocunoastere iar aceasta la randul ei inseamna o cunoastere a lumii. Asta vroia cu adevarat, sa cunoasca lumea si tot ce cuprinde ea. Dar va putea sa ajunga sa se cunoasca cand in ea zac atatea contraste? Tot timpul va fi o alta persoana. Daca azi iti urla in fata ca ar
crede ceva cu tarie, maine va spune contrariu. Si ce e mai rau e ca de fiecare data gaseste motive si explicatii pentru orice, pentru a-si sustine orice teorie si credinta infidela. La asta e foarte buna.
             -Pleaca...! striga fara sa scoata vreun sunet. Nu stie exact cui ii spune acest cuvant, dar are mare nevoie sa il spuna. Si uite ca nimic nu se schimba. Nimeni si nimic nu pleaca pentru ca nimeni si nimic nu a venit.

duminică, 5 mai 2013

Lumea comunista

"Paul Roman isi inchipui acel simplu ritual de sfarsit al zilei al celui care traieste in saracie si teama. Nu gasea in el nicio unda de compasiune, dimpotriva: era uimit si dezgustat de resemnarea cu care milioane de oameni se supuneau unui destin nefast, purtandu-se de parca lipsa libertatii era de fapt o eliberare din menghina raspunderii individuale, din tensiunea luarii de decizii si a confruntarii cu consecintele lor."                                                                                                                                                                                                                              "Arlechinada"
Ludmila Shumilov
                                                                                 


duminică, 28 aprilie 2013

Suntem singuri...?

"Suntem prea mult barbati si femei; totusi suntem facuti dupa chipul Creatorului si ce putem spune cu siguranta despre El este ca El, orcine ar fi - Hristos, Yahweh, Allah - El ne-a facut, deoarece chiar si El, in infinita Lui perfectiune, nu poate suporta singuratatea."
                                                                                                               'Vampirul Armand'
                                                                                                                     Anne Rice

vineri, 15 martie 2013

Lacrimi...


Curge usor fara sa intampine in calea sa obstacole. Drumul sau nu este lung. Pare a fi pura dar duce cu ea o intreaga suferinta. Raneste inima unora cand este vazuta dar o bucura pe a altora. Are drept sursa un trup plin de nelinisti , dureri nebanuite si resentimente nesfarsite. Este acompaniata de suspine adanci. Nu isi cunoaste exact menirea. E folosita doar pentru vindecarea acelui trup de toate ranile sau pentru a-i aduce intunericul neiertator? Nu stie daca e bine ca ii bucura pe unii sau ii face pe  altii sa sufere si mai tare. Cu toate acestea pare ca nu-i pasa. Atinge obrazul si lasa in urma o arsura nevazuta.

sâmbătă, 2 martie 2013

O cruda si preaiubita regina


       Incerc, dar nu pot. Nu reusesc. Imi accept soarta, in cele din urma, si ma plec in fata ta. Sau a lui. Tu vii dupa mii de ore, dupa zeci de nopti si zile triste , senine uneori, si el apare mai puternic ca niciodata. Din cauza ta o face. Tu ii ordoni sa ma tina cu privirea aplecata spre pamant si sa ma amageasca ca imi va oferi caldura ce o astept de atat de mult timp.



       Nu-mi pasa. Stralucirea lui e in numele tau iar eu nu am s-o admir decat reflectata in ramasitele celei ce a fost Iarna. Te simti bine ca toate si toti iti respecta poruncile. Vii ca o intrusa de mult asteptata si oferi ceva neasteptat. Noi toti vrem sa reinflorim, dar tu nu permiti asta tuturor. Ceri doar sa fi preaslavita, iar mai apoi te vei gandi sa ne dai voie sa ne atingem o farama din a noastra maretie, doar pentru o fractiune de secunda.  Vrei ca noi sa crestem pentru ca frumusetea laudelor adresate tie sa fie din ce in ce mai uimitoare. 
        Si totusi, eu reusesc sa ma dezleg si sa ma folosesc de proprii tai soldati pentru a-ti infrange generalul. Daca el pierde aceasta lupta, tu te vei preface in cenusa. Generalul tau ma infrunta singur si fara speranta de izbanda. Eu am la indemana pe toti cei care au pretins candva a-ti fi slujitori fideli. Soarele va ceda in fata mea si a lor.Tu vei ceda , Primavara , si iti vei gasi sfarsitul.


      Un pas ma desparte de castigarea razboiului. Insa acest pas nu are un taram pe care sa troneze, asa ca el devine doar o umbra intunecata. In final sunt tradata asa cum ai fost tu insuti. Generalul Soare isi readuna armata si imi aplica lovitura de gratie. Tu redevii regina a tot ce exista. Sunt pierduta. Nu ma mai pot ridica nici macar cu gandul.

vineri, 15 februarie 2013

"The Princess And The Frog"


          In viata trebuie sa muncim din greu sa ne indeplinim visele sau trebuie sa ne bucuram de ea distrandu-ne? O intrebare ce si-o pune fiecare la un moment dat. Putem intra in mai multe cercuri vicioase ,de unde cu greu reusim sa iesim.  Unele cercuri ale vietii pot fi reprezentate de o lupta continua la sfaritul careia speri ca iti vei vede toate visele implinite sau de o distractie fara  margini ce iti da unul dintre cele mai marete sentimente, cel de libertate.
           Un film de animatie ne poate demonstra intr-un mod magnific ca exista alegeri ce ni se par cele corecte dar care ne impiedica sa fim fericiti. "The Princess And The Frog" intr-o varianta noua , nu doar ne incanta dar reuseste sa ne si invete lucruri pretioase.
           Uneori ceea ce ne dorim nu este si ce avem nevoie. O dorinta se naste intr-o clipa. Mintea are dorintele ei , sufletul la fel. Oare poti sa le impaci pe amandoua, sau mai bine spus chiar trebuie sa le impaci? Tot ce iti cer ele este  necesar?   Te ajuta sa ai o viata nemaipomenita?
           In ritmul muzicii Printesa si Printul afla ca dorinta este acompaniata si de o ispita ce ii pune in posturi ciudate. Daca vor putea rezista ispitei vor distruge dorintele ce au devenit visele care le definesc viata in acelasi timp determinandu-i sa o iroseasca. 

luni, 11 februarie 2013

Was It An Ordinary Day?


It was a beautiful day. It was snowing so slowly with big flakes. I wanted to go out but I wasn't  in the mood, so I took a huge old book. I sat down near the window to see the snowfall which gave me a calm state.
I had a delightful story in my hands  but my thoughts were somewhere away. A lot of scenes were made by my imagination. I tried to pay attention to the novel but without success. I closed my eyes for a minute to release my mind. When I opened them I felt that I had to go out.There was something strange which called for me. I put on my jacket and when to go out , I stopped at the door and I gazed to the snow. I shook my head and I returned to my room.

                                                                                                                                          The book was soon again in my hands. I spent two hours reading in the deathly quiet. Afterwards, my eyes couldn't stay open anymore. I seated myself on the bed and I fell asleep immediately. As usual I had more dreams. When I woke up, I could remember all of them , but one. I felt as if my life depended on this. I had to remember it. I couldn't do anything. I had a terrible disposition.

Eventually, I went out even if it was snowing more and more heavily . I didn't have any destination. I was walking without thinking about anything. Suddenly I stopped and I realized how ridiculous I was. How could I do this? It happens only in movies or in books.

I came back home. Here my parents were arguing again. They didn't hear me when I entered. I turned the music louder than ever in order not to hear them and I lay on the bed. After some hours during which I thought at all kind of things , I got starved. I hadn't eaten anything since morning , and it was ten o'clock now.



In the hall I heard my parents who were still fighting. I stopped to listen to them when my mother yelled:  'We must tell her who her real parents are !'. In that moment my dream came out. I remembered that  scene was in my dream which I had forgotten.
I was so shocked that I couldn't move myself. I didn't know what dazed me more , the truth or that whole day an odd force had been trying to prepare me for it. It was a day which changed my life for ever .

vineri, 1 februarie 2013

"Love me if you dare"

        O poveste de dragoste asa cum nimeni nu a mai intanlit. O drama ce te amuza si ce face misterul dragostei  sa para imposibil de dezlegat. Oricine are parte de o iubire adolescentina. Pentru uninii devine iubirea vietii. Dar poate fi iubirea eterna?
             Jocul "Ai curaj sa o faci...?" este transformat intr-o provocare a vietii. Cu reguli simple si clare , totusi fara vreun premiu ce asteapta sa fie castigat , doi copii fara vreo trasatura speciala, incep odata cu acest joc si jocul la care ii provoaca viata.
 In urma acestui film raman intrebari ce nu au initial niciun raspuns. Lumea pare a fi zdrucinata de simpla vizionare a acestui film .Este iubire cea mai importanta ? Merita sa renunti la o viata de sacrificii , o viata care nu lipste nimic pentru iubire?
       

marți, 29 ianuarie 2013

Bine vs Rau

           Durerea sufleteasca sau cea fizica e mai chinuitoare? Razbunarea e buna pentru ceva? Te ajuta sa fi multumit de tine? Sau intr-adevar e arma prostului? Sa ii faci sa sufere , sa ii lovesti sau sa ii lasi "in plata Domnului"?            

           Omul actioneaza cum simte in momentele de criza . Aplica una din vechile solutii. Dar e vreo una buna? Ce le face , de fapt bune, sau gresite? Dar cea mai mare intrebare e "de ce ajungem sa trebuiasca sa apelam la una din aceste asa zise rezolvari?"

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Presiune

                Presiune. Asta e tot ce primea. Se simtea ca intr-o oala sub presiune care sta sa explodeze. De ce facea asa cum i se spunea sa faca , nu cum simtea ea ca ar trebui? Asta o tulbura cel mai mult.
                Nu mai vroia sa auda de nici o "regula sociala". Vroia sa se fie libera.Nu se simtea a fi propria stapana. Era ca o masinarie ce inregistra cerintele celorlalti si actiona conform acestora. Ii facea sa fie mandrii de ea , pe uni ,alti erau multumiti ca primisera ce dorisera. Nu raspundea rautatilor ce ii erau adresate , nu se opunea deloc indiferent de situatia in care era pusa. Se mintea ca asta era tot ce vroia , ca are o viata fericita . Toate pareau sa mearga ca unse.
                Si iata ca a venit ziua cand masinaria a inceput sa se uzeze ,sa mai gandeasca. A reusit sa-si dea seama de minciunile ce si le spunea singura. Ura minciuna , dar ajunsese sa le foloseasca pentru sine. Ce putea face? Putea sa se urasca , asa cum facuse candva de mult cu cei care o mintisera? Nu. Nimeni nu o face. Ura putea fi doar pe moment. In rest ii era ciuda ca facuse toate acestea , ca pierduse ani buni si pretiosi . Da , era bine sa ii ajute pe alti , sa nu fie o razvratita , o rebela , dar era bine sa mearga spre extrema opusa? Asta era problema ei , extremele. Toate erau duse spre o extrema sau alta. Isi dadea seama , acum , ca fusese pe post de robotel si nu mai vroia. Viata ei trebuia sa fie altfel. Nu vroia sa fie un obiect in mainile oamenilor  si nici cineva care refuza , comenteaza , raneste. Renunta la straiele si atitudinea de inger ceresc , si totusi nu dorea sa adopte unele ale unui inger diavolesc. Putea sa ramana goala , fara caracter, vise, dorinte ,viata? Nu era nici pe departe solutia ideala.
                  Dorea sa traiasca , sa simta , sa ajute , sa respinga raul din jurul ei. Se chinuia sa gaseasca o rezolvare. Se invinovatea ca nici macar atat nu poate sa faca pentru ea insasi. Se simtea ca o umbra ce nu apartine nimanui si care cutreiera prin Univers in cautarea propriei identitati.